Toamna este fermecataore prin felul ei de a fi,
A venit asa dintr-o data,
Cu parul balai ca spicul,
Cu frunza trist colorata,toata,
Soarele mangaie pamantul amortit,
Lacrimile lui septembrie uda fata mea,
Frunzele plutesc ca niste barcute,
Vesela campie verde acu-i trista.
Nu se mai aude muzica verii,
Totul pare lipsit de muzicaliatate si viata,
Iar eu stau si privesc,
Cu ochii negrii si goi,
In adierea unui vant racoros,
Cum se scurge si ultima picatura de caldura.
